h1

Răvaşe în fursecuri de-acasă (II)

Only Fortune Cookie has all the answers.

Vi s-a întâmplat vreodată să vă treziţi în zori (sau dupa amiază – nu aceasta contează) şi să realizaţi că un fulger nocturn v-a desenat în creier planul ideal de viaţă?

Astăzi m-am trezit mai frumoasă. Mă surprindeam surâzând în oglinzi. Mi-a spus ieri un licurici că sunt o pasăre rară – ştiam aceasta, dar nu ştiam că am atâtea calităţi frumoase, pe care el mi le-a enumerat cu atenţie, fără a avea intenţii de a cuceri pasărea măiastră. Căci bine se ştie, licuricii se îndrăgostesc doar de licurici.

Astăzi m-am ridicat uşor din pat… Am apucat o bucată imensă de sens. Îl rup în fărâmituri minuscule şi îl împart ca să îmi ajungă încă cel puţin 1096 de zile.

Ştiu că peste ani (ori peste zile numărate), o să mă trezesc de la soare, nu de la palpitaţii de inimă şi cineva o să îmi servească sărutul matinal cu lapte păcălit în 3 stopuri de cafea naturală.

Ştiu că nu peste mult timp, o să am o pisică gri, cu ochii verzi sau albaştri, care o să mă înveţe ce înseamnă necuvântarea, iubind fără să aştepţi cuvinte… Da, da…o să am o pisică, chiar dacă asta ar însemna să mă mut în alt apartament şi alt apartament şi să adun zilnic păr gri de pe covoare!

Peste puţin timp, o să citesc din Kant ori Freud şi o să comentez cu prietenele în jurul mesei din bucătrie.

Chiar dacă o să fiu epuizată după nopţi albe de lectură şi studiu, o să ştiu că nu mă risipesc în clipe de zădărnicie, că mă prefac încet-încet în medicament. O să învăţ pe de rost câteva fraze.

„Trăiesc, pentru că două seturi de gene au fost norocoase. Pentru că viaţa m-a vrut, fără ca părinţii mei să mă aştepte… Trăiesc! Deci, sunt deja parte dintr-o minune, care nu se întâmplă oricui! Mii de fragmente de fiinţă tranzitorie, mor înainte să devină viaţă… Iar viaţa are nevoie de mine, fiindcă ştie că am fler pentru a detecta zâmbete care alunecă spre ofilire. Trăiesc, ca să presor petale peste noroiul de pe drumurile bătrânilor şi a tinerilor înnebuniţi de adevăr. Trăiesc!…Deci, viaţa mi-a scris şi mie un rol. Viaţa e prima minune care mi s-a întâmplat!”

O să gătesc clătite cu vişină pentru… cei dragi… O să-mi cumpăr singură flori, când nu voi mai primi de la alţii. Sau o să dublez numărul plantelor mele de cameră. O să am neapărat un cactus, exact cu ghimpii ca ai celui ce mi-a fost camarad tăcut, timp de 3 ani şi care mi-a sorbit mirosul lacrimilor din aerul din cameră…

Nu am toate răspunsurile… şi nu vreau să folosesc raţiunea pentru a le obţine. O să deschid din când în când câte un răvaş din prăjituri cu scorţişoară…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: