h1

Lirice imperfecte

*** Dizolvare ***

Vreau o odaie albă-albă. Odaia mea…O odaie cu patru pereţi, două uşi şi fără de tavan.

Vreau să îmi descalţ creierul la prag şi să intru – degete, tălpi şi trup.

Cu degetele să zgîrîi pereţii netezi şi să agăţ entropia în linii circulare,

Cu tălpile să netezesc găurile din podea şi să las urme noi,

Iar trupul… trupul să se aştearnă peste tot şi… să privească cerul –

Să-l privească precum o fac orbii!

Vreau o odaie albă-albă. Odaia noastră… O odaie în care să nu exist, dar Tu să mă simţi…

***    ***  ***

Părinţii – o rană sîngerîndă-n trupul meu.

Cu cît mai mult mă vindec,

Ei se-mbolnăvesc … de nefiinţă.

Dacă-mi curg din suflet  – picătură cu picătură,

Uşoară-s de ploi, râd şi … UIT.

MĂ UIT! Ajung pustie.

Ş-atunci, aleg să-mbătrânesc cu-o rană vie…

Atît de veche şi firească,

Încât ajung să cred că-i moştenire.

Sufăr smerit . Îmi iubesc rănile!


***

Eu în gândul tău

Vreau să îmi uit urmele…

Să fiu nicăieri şi oriunde…

Vreau să fiu sunetul gândului tău,

Dat la maxim.

Vreau

Să te doară bruiajul amintirii negate.

Să te doară atât, încât să simţi melodia mea

În tine…

Vreau

Să te auzi când spuneai:

„Eu nu am să te las…”

Vreau

Să mă auzi în creierul tău

Şi să te sperii –

De apropierea noastră,

De mine…

În gândul tău.


 

 

 

Protected by Copyscape Originality Check

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: