Dacă cineva mai citeşte blogul acesta, vreau o părere!
septembrie 24, 2012Recunosc că am lăsat în paragină acest blog. A câta oară, da! Am rătăcit haotic prin lumea oamenilor şi mai puţin a ideilor. Aşa e întotdeauna: dacă simt că oamenii mei scumpi sunt în pericol, îngrop ideile sub multe griji şi devin doar a lor: gând şi prezenţă fizică.
Acum, când parcă mă recâştig bucată cu bucată, încolţesc în mine idei noi şi doruri vechi. Aş vrea să ar solul acesta de scrieri vechi şi să reiau cultivarea unor culturi noi. Să întorc brazdă cu brazdă şi să semăn altceva. Ceva care să răsară în continuare din mine, dar să aibă tulpiniţe mai mature şi să arate mai mult a literatură.
Se pare că încerc să fac un pact cu mine însămi. Unul de consecvenţă, angajament şi persistenţă. Însă pentru aceasta, aş vrea să-mi ziceţi: „E o idee bună!” sau „Porneşte altfel!” sau „Nu e fertil acest sol. Fugi şi cultivă flori în grădină, nu pe blog!”. Orice vreţi! Însă vreau să ştiu că nu sunt singură, că nu e iarnă pe blog…
Ah, pumnul acesta de seminţe! În vânt? În sol? Sau în tăcere?
Karena Kryptis 
eu sunt aici, si te astept! Vino-revino.
Întoarce-te la tine?
Eu te aștept, pentru că te citesc. Anonim, multă vreme.
cineva mai citeste, da…
Nu pune semintele in tacere… decripteaz-o in cuvinte…
Poate te va ajuta sa te recastigi cu totul, sa fii doar a ta – macar in scris, si nu a altora.
nu e iarna… e o primavara frumoasa
Răscoleam ceva și iată că m-am pricopsit cu linkul de la acest blog 🙂
Din Septembrie 24 nu mai observ gînduri înșirate, cred că decizia a fost în favoarea florilor din grădină.
Eu susțin parcela din fața casei și mirosul de hîrtie și cerneală la lumina de opaiț, decît licărirea monitorului 😉
Bucuros să recitesc niște tăceri, sper că ești bine.
Salut, m-am tot gandit sa raspund la apelul tau de incurajare, dar la ce bun…blogul este doar un sans pentru prea plinul de ganduri iar eu nu mai am nici ptr mine asa ceva. Inteleg seceta asta, e rodul steril al vietilor noastre, nu scrie ptr cineva, e inutil, scrie daca ai de unde si ptr ce, scrisul nu e o pirueta artistica frumos prezentata, scrisul este ceva mult mai serios, este un mesaj, banalizat cu forta de epoca care ne-a transformat in mare parte in suflete artificiale. Ce se mai poate scrie interesant? Este scrisul si cititul un viciu de burghez la fel cu ceaiul de la ora 5? Decat sa scriu mai bine citesc, nu creez nimic nou…asa ca pofta buna la scris, hai! Chinuie cuvintele, leagale pana ametesc, imbata-ma cu tus electronic!
Parere: islibadish 🙂
Dragii mei, au trecut mai bine de 2 luni de tăcere, dar decizia mea este… în favoarea revenirii, sper eu, stabilă şi constantă 🙂 M-aţi ajutat foarte mult cu verbalizarea prezenţei voastre şi a îndemurilor de a semăna în ţărână de blog.
Cu ocazia acestei indecizii (una dintre multele), m-am ales şi cu un cadou frumos – mre bucurie. O nouă casă pentru Karena! 🙂
Aşa că, dragilor, vă invit în noua mea locuinţă şi vă mulţumesc pentru firele de suflet ce le-aţi lăsat aici, pentru mine!
Mai multe detalii despre adresă, în curând…
Promit să nu mă pierd 🙂