h1

Ştiu de unde vine bucuria

Martie 3, 2012

Câteodată nu vine. Oricât întind palma spre soare, mă arde şi mă dor razele sale. Câteodată nu vine pentru că port ochelarii fumurii şi nu o văd eu. Sunt capricioasă, îmi plac umbrelele, îmi plac cei patru metri pătraţi ursuzi şi-mi plac picurii: de ploaie, de ceaţă… de gânduri triste.
Alteori, vine, scurtă şi tulburătoare.Vine de la acea briză caldă, dar tomnatică, ce-mi gâdilă bărbia pe vârf de deal natal. Vine de la şederea bătrânească pe prag în trei, spate la spate: eu, mama şi tata, tăcuţi şi senini. Vine din liniştea ierbii şi imensitatea orizontului la răsărit. Câteodată vine cu un ţipăt ascuţit: iarăşi sărutul acela electric, cu energie statică descărcată pe buzele noastre!
Astăzi bucuria a venit desculţă, tiptil-tiptil, răsărind din adâncurile cuminţi ale unui sens. Azi bucuria mea e cuvântul tradus în limbajul păcii gândurilor mele.
____________________________
P.S.: Nu s-a pierdut. Karena e vie, însă somnoroasă. I-a amorţit mâna dreaptă de frig şi de la atâtea uşi deschise şi închise bolnăvicios. Revine totuşi în primăvară cu suflet de iarbă jucăuşă şi mână revigorată, gata să aştearnă aici, mai vioi şi mai îndrăzneţ, cele mai tinere gânduri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: