h1

Valsul tristeţii dintre ani

Ianuarie 6, 2011

Când am cunoscut-o, nu venise încă iarna… Nu o văzusem încă dansând pe firul sensibil al gândurilor. Însă era atît de vioaie, mereu grăbită şi mereu cu zâmbet larg! Am zis în sinea mea că seamănă cu o furnică, care adună cu grijă şi hărnicie orice fărâmă de ştiinţă/cunoştinţă.

Apoi a nins… Ea zâmbea şi conducea în grabă. Dar din ochii ei mari, s-au prelins de câteva ori picuri de tristeţe uitată în troiene hibernale. Între ani a valsat…cu siguranţă a valsat singură printre fulgii roi! Tot între Ieri şi Mâine, o fi lăsat să curgă alţi picuri de suflet greu şi dezamăgit! Cine să o vadă? Cine să o ştie? Sub zero grade, picurii deveneau fulgi… şi ea valsa – între ani, printre fulgii propriei sale tristeţi. Un fulg dezamăgit…

Şi pentru că în cumpăna dintre ani, nu am valsat, dar am prins în palmă un fulg dezamăgit, am decis să îi public în întregime acest trist vals al sufletelor bolnave de speranţă.

Subscriu şi mă topesc… Aştept o altă iarnă.

Ninge… Şi fulgii de nea mă fac să mă gîndesc – dacă aş fi fost un fulg, oare aş fi cunoscut ce este iubirea?Acest sentiment profund…

…Îi privesc pe furiş, îi admir cu uimire : până şi fulgii de nea în căderea lor se îmbrăţişează, dansează împreună…străbat un drum lung până la noi…şi mă gândesc că şi ei cred în dragoste. Şi ei se iubesc…îi văd jucându-se unul cu celalalt şi parcă nu mai vor să cadă, vor să rămâna în aer, vor ca dansul dragostei lor să fie veşnic.

…Şi totuşi cad ! Însă cel puţin cad şi  mor împreună… împreună cu fulgul de nea de care s-au indragostit în această călătorie… Au avut atâtea momente frumoase: s-au cunoscut deasupra norilor şi-au zâmbit, s-au căutat cu privirea printre celelalte mii de fulgi şi s-au regăsit. S-au prins de mână ca să nu se mai piardă unul de celalalt niciodată ! Au dansat împreună şi dansul lor a durat o viaţă întreagă…au dansat până au atins pâmantul…şi au murit împreună, în aceeaşi iarnă, pe aceeaşi stradă, îmbrăţişaţi.

Cred ca şi eu sunt doar un fulg de nee. Mă regăsesc în ei…îmi place să zâmbesc, să iubesc, să dansez…şi cred că m-am îndragostit !…M-am îndrăgostit de un fulg de nea, pe care l-am zărit deasupra norilor şi apoi… a dispărut, …deşi ne-am privit. Cred ca am ramas doar la atât…la o privire, la un zâmbet curat…Sau poate m-am îndrăgostit de un fulg de nea dintr-o altă iarnă… Da, cred ca aşa e…căci între noi e depărtare.

Până a urmă, e şi el doar un fulg de nea şi … amandoi ne îndreptăm spre acelaşi astru…spre Pământ. Numai că pe drumuri diferite…şi amândoi ne vom îndragosti, dar de alţi fulgi de nea.

Ninge…şi fulgii de nea mă fac să mă întreb: oare unde este fulgul de nea, care mă va privi în ochi ? Cel care îmi va zâmbi, mă va lua de mână şi vom dansa împreună până când vom atinge pamantul?…

…Viaţa e un dans frumos, dar dansul în doi face viaţa şi mai frumoasă!

Diana S., 31.12.2010

 

Anunțuri

5 comentarii

  1. Ce-ţi va fi dat să trăieşti…vei trăi.Şi vei valsa şi tu printre fulgii de nea…şi cei ce se vor aşeza peste voi să vă fie făgăduinţă că acela nu va fi ultimul dans.
    Se spune că iubeşti o dată-n viaţă.Dar ce bine că putem simţii fiorii îndrăgostirii de mai multe ori!


  2. ai dreptate, suflet de fluturas…si ce bine ca putem sa ne indragostim de orice – de fulgi, de iarna, de viata! 🙂


  3. Mult romantism pe aici… O iarna cat mai blanda iti urez!:)


  4. romantism imprumutat de asta data…
    multumesc mult,la fel! Eu insa as dori-o totusi crancena, cu traiene si frig! 🙂


  5. Cata Dragoste… place place place 😛



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: