h1

Avem şi noi mîndrie…

Mai 2, 2010

„Au înflorit castanii… Acei superbi castani, care improvizau candelabre cu lumînări albe undeva, nu chiar departe, în primăverile copilăriei mele. Probabil, acolo… pe drumul vechi spre şcoala din sătucul uitat de lume, o fi străjuid încă bătrînii castani înfloriţi… dacă nu i-au tăiat odată cu închiderea şcolii.”

La acest gînd, deschid ochii şi furioasă arunc o privire asupra paginii web a Ministerului Educaţiei. Aşa se încheie orice tentativă de a-mi aminti zîmbind de prima mea şcoală şi tot astfel Strategia de optimizare a reţelei instituţiilor de învăţămînt secundar general din Republica Moldova mi-a devenint duşman. Vizualizez cuvînt cu cuvînt scopul strategiei –  raţionalizarea utilizării capacităţilor de proiect ale instituţiilor de învăţămînt,  a investiţiilor capitale şi a structurilor funcţionale din sistemul de învăţămînt” şi simt cum prin vene îmi curge un şuvoi de tristeţe.

Din nou banii sunt problema… Se doreşte economisirea de finanţe publice, cu preţul la ce?  Îmi pare atît de nedrept să se facă economie din contul amintirilor mele şi a edificiului care pentru un sat întreg reprezintă unica pîlpîire de cultură…

Am coşmaruri… Mă simt ca în filmul The Eternal sunshine of the spotless mind… Alerg din amintire în amintire, încercînd să salvez fundiţele albe din clasa întîi, însă Ei… dărîmă porţile şcolii. Mă ascund disperată după tabla verde, unde se mai văd încă urmele literelor rotunjite de învăţătoarea mea, însă Ei… demolează pereţii. Totul se prăbuşeşte, cresc mormane de … scaune micuţe, banci vechi… mormane care dispar înghiţite de nişte guri ale unor pompe uriaşe. Gata.

Mă trezesc în mijlocul satului, în acel spaţiu din faţa Casei de cultură, cu geamurile stricate, care numai cultură nu emană. « Armata  de  Mari » din centrul raional au făcut efortul de a se deplasa pînă aici, convinşi fiind că sătenii vor capitula, că sunt osteniţi şi că nu se vor împotrivi.

« Trebuie să înţelegeţi că vrem să creăm în satul vecin o şcoală model ! », spune doamna şefă a Direcţiei raionale de învăţămînt, iar costumul ei impecabil, pare să fie semnul intruziunii sale într-un mediu care nu o acceptă. Atît a trebuit mulţimii… Ţipă, se revoltă – contra primarului, contra intruşilor de la raion. « De ce nu ne lăsaţi în pace ? Nouă ne place ! Copiilor noştri le place ! »

Doamna insistă speriată de reacţie : «  Dar profesorii predau cîte 2-3 obiecte ! Calitatea studiilor lasă de dorit ! Oare nu vreţi ca copiii voştri să înveţe într-o şcoală mare, cu cadre calificate, cu toate cele necesare procesului de învăţămînt ? » Şocant, însă oamenii ţipă : «  Nu vrem ! Nu vrem ca copii noştri să fie venetici ! Avem şi noi mîndria noastră !» Şi oare le poţi reproşa acestor oameni că nu îşi vor tulburată liniştea şi zona de confort ? Că îşi aduc aminte de şcoala veche, în care au învăţat şi părinţii lor şi nu o vor transformată în fermă, aşa cum planifică preşedintele cooperativei agricole de producţie ? Poate sunt doar nişte ziduri, moştenite de la un pichet de grăniceri, devenite şcoală… Dar sunt zidurile lor. Şcoala lor.

« Nu vă ajung bani acolo la raion şi v-aţi găsit să faceţi economie cu noi, economie cu cei mititei şi prăpădiţi ? » – spune o femeie cu mîinecile răsuflecate.

Este cert deja – operaţiunea a eşuat. Şefa pleacă tunînd şi fulgerînd – « Marţi, să vină directorul la noi. O să vă demonstrăm noi ce fel de studii se fac la voi ! »

Profesorii stau tăcuţi în cancelarie… Aşteaptă întoarcerea directorului de la raion. Brusc, o profesoară cu fire de păr albite de griji, deja pensionară probabil, rupe stîngaci o filă din calendarul de pe perete.

–         De s-ar sfîrşi odată anul aceasta de studii! Oare aşa mi-am imaginat eu că o să-mi închei activitatea de pedagog ? Zi şi noapte am trăit pentru acest cuib de copii… Pe vremuri cînd nu exista şosea şi glodul era pînă la glezne, venam pe dealuri la şcoală. Veneam nu pentru că mi se plătea salariu, dar pentru că mă aşteptau copii… copiii mei ! Acum, cred ei că vrem funcţii ? Tot pentru copii, demult m-am conformat că rămîn fără slujbă. Dacă e să le fie mai bine copiior, chiar şi azi să îi mute pe toţi în şcoala din satul vecin ! Însă parcă acolo e mai bine ca la noi ? Aceasta mă doare. Cîte jumatate de an nu se vede directorul prin şcoală. Plecat la Moscova sau pe foaie de boală. Toţi îi ştiu de « şcoală mare »…au autoritate că nici verificaţi nu mai sunt. Nu ca pe noi… în fiecare lună . Mai bine mă făceam mulgătoare de vaci, cum mă sfătuia mama în tinereţe…

Ciudat e că după cuvintele ei, se lasă o linişte grea, care trece de pe frunte pe frunte, lasă riduri adînci, dar care pare să confirme fiecare cuvînt spus de profesoara în etate. Şi toţi aşteaptă cu înfrigurare sosirea directorului.

Mă detaşez ca o fantomă de acel cadru încremenit…, iar tot ce îmi doresc e să scuip peste optimizarea atît de lăudată a guvernării. Profesori descurajaţi, care nu mai cred ei înşişi în menirea lor… Schimbări care vor să transforme, ruinînd trecutul… În agenda guvernării se cere o bifă, atît. Restul nu mai contează. Oamenii sunt trataţi ca nişte obiecte care vor fi mutate în alt spaţiu sau vor fi « pensionate », aruncate deci… Cui îi pasă de profesorii şi copiii aceştia, care de ani şi ani trec prin experimente de dragul pătrăţelelor bifate şi a promisiunilor electorale?…

În mine se scutur castanii şi plouă cu grindină…

Anunțuri

2 comentarii

  1. Si in mine ploua cu grindina, tuna si fulgera! Naiba sa-i ia pe frumosii astia cu reformele lor aberante! Astept de doi ani randul pt gradinita, ieri aflu ca vor sa transforme spatiul intr-un resort pt batrani, gen azil. Ciudat e ca proiectul include o parcare multietajata, bazin si nu doar… Care batrani au nevoie de parcare la azil?


  2. Poate la batrinetile lor se gindesc? 😀
    Intr-adevar, e dificil sa treci dintr-o reforma nereusita in alta… din oala sparta in harb! 😦



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: