În 2012, un bileţel aruncat

Totul este imagine construită demult. Încă atunci când mama îţi dădea o acadea ca să încetezi odată cu plânsul demonstrativ, iar tu îţi ziceai că te iubeşte.
O imagine pe care o menţinem cu orice preţ. Inocenţă, bunătate, atenţie… Însă demonii tresar în noi când le fluturăm batistuţa udă de lacrimi. Inocenţă demonică, există oare?
Oameni – modele ambulante. Modele bune, modele negative. O boală generalizată a plagiatului în masă. Ne plagiem unii pe alţii, încât semănăm izbitor de mult.
O lume a decorurilor de camuflaj. Trist. Vechi. Noi doar visele, care sunt prea noi să aibă timp de realizare.
2012 – în acest an nu-mi doresc decât să am timp să simt Viaţa, fluidă, nefixată în tipare, viaţa nebănuit de simplă.

Promit!
Karena K.